discomfiture

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie desconfiture < de origine anglo-normandă.

Pronunție

• AFI: /dɪs'kʌmfɪtʃər/

Substantiv

discomfiture, pl. discomfitures

1. stare de jenă, stinghereală, stânjeneală

Sinonime

• embarrassment

Cuvinte apropiate

• discomfit

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary