disecție
română
Etimologie
Din franceză dissection < latină dissectio.
Pronunție
- AFI: /di'sek.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului disecție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | disecție | disecții |
| Articulat | disecția | disecțiile |
| Genitiv-Dativ | disecției | disecțiilor |
| Vocativ | disecție | disecțiilor |
- deschidere a unui organism, urmată de separarea și analizarea metodică a componentelor lui, prin mijloace chirurgicale; disecare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online