română

Etimologie

Din franceză disséquer < latină dissecare.

Pronunție

  • AFI: /di.se'ka/


Verb


Conjugarea verbului
diseca
Infinitiv a diseca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
disec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să disece
Participiu disecat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a efectua o disecție.
  2. (v.tranz.) (fig.) a analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe