disensiune
Etimologie
Din franceză dissension < latină dissensio, -onis.
Pronunție
- AFI: /di.sen.si'u.ne/
Substantiv
Declinarea substantivului disensiune | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | disensiune | disensiuni |
Articulat | disensiunea | disensiunile |
Genitiv-Dativ | disensiunii | disensiunilor |
Vocativ | ' | ' |
- neînțelegere sau ceartă cauzată de nepotrivirea de interese, de păreri etc. între două sau mai multe persoane.
Sinonime
Antonime
Traduceri
discordie, neînțelegere
|