disoluție

română

Etimologie

Din franceză dissolution.

Pronunție

• AFI: /di.so'lu.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului disoluție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	disoluție	disoluții
Articulat	disoluția	disoluțiile
Genitiv-Dativ	disoluției	disoluțiilor
Vocativ	disoluție	disoluțiilor

1. (franțuzism) descompunere, dezagregare; decădere, degradare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• disolutei

Referințe

• DEX '98 via DEX online