dispecerat

română

Etimologie

Din dispecer.

Pronunție

• AFI: /dis.pe.ʧe'rat/

Substantiv

Declinarea substantivului dispecerat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dispecerat	dispecerate
Articulat	dispeceratul	dispeceratele
Genitiv-Dativ	dispeceratului	dispeceratelor
Vocativ	dispeceratule	dispeceratelor

1. serviciu în care își desfășoară activitatea dispecerul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online