dispensă
română
Etimologie
Din franceză dispense.
Pronunție
- AFI: /dis'pen.sə/
Substantiv
| Declinarea substantivului dispensă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dispensă | dispense |
| Articulat | dispensa | dispensele |
| Genitiv-Dativ | dispensei | dispenselor |
| Vocativ | dispensă | dispenselor |
- scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligație (legală); (concr.) act, document care atestă această scutire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online