(italiano)

Variante

Etimologie

Din latină despĕctus.

Pronunție

  • AFI: /di'spɛtto/


Substantiv

dispetto m., dispetti pl.

  1. supărare, pică; iritare, enervare
  2. (p. ext.) dispreț; vexare, ofensare, ultragiere

Sinonime

Cuvinte apropiate


Adjectiv


Declinarea adjectivului
dispetto
Singular Plural
Masculin dispetto dispetti
Feminin dispetta dispette
  1. (înv.) disprețuitor, batjocoritor

Sinonime

Referințe