disprețuitor

română

Etimologie

Din a disprețui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /dis.pre.ʦu.iˈtor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului disprețuitor
	Singular	Plural
Masculin	disprețuitor	disprețuitori
Feminin	disprețuitoare	disprețuitoare
Neutru	disprețuitor	disprețuitoare

1. (adesea adverbial) care disprețuiește, care exprimă sau dovedește dispreț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online