distacco

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul distaccare.

Pronunție

• AFI: /di'stakko/

Substantiv

distacco m., distacchi pl.

1. detașare, desfacere, desprindere
2. despărțire, separare
3. (fig.) indiferență, nepăsare

   Distacco dai beni terreni.

Sinonime

• 1-2: allontanamento

Cuvinte compuse

• distacco della retina

Cuvinte apropiate

• distaccamento
• distaccare
• distaccato

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din distaccare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru distaccare.