divan

română

Etimologie

Din turcă divan.

Pronunție

• AFI: /di'van/

Substantiv

Declinarea substantivului divan
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	divan	divanuri
Articulat	divanul	divanurile
Genitiv-Dativ	divanului	divanurilor
Vocativ	divanule	divanurilor

1. canapea fără spătar, pe care se poate ședea sau dormi.
2. (în imperiul otoman) consiliu cu atribuții politice, administrative și juridice, alcătuit din cei mai înalți demnitari; (în țările românești) sfat domnesc.
3. adunare, ședință a divanului.
4. sală, clădire în care se adunau membrii divanului; sediul divanului; (p.gener.) loc de adunare și de consfătuire.
5. (înv.) judecată, proces.
6. culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental.

Cuvinte derivate

• divanist

Cuvinte compuse

• divan ad-hoc

Expresii

• (glumeț) A face (cuiva) divan pe spinare = a bate (pe cineva)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online