divorța

română

Etimologie

Din franceză divorcer (după divorț).

Pronunție

• AFI: /di.vorˈʦa/

Verb

Conjugarea verbului divorța
Infinitiv	a divorța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	divorțez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să divorțeze
Participiu	divorțat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre soți) a se despărți prin divorț.
2. (v.tranz.) a determina pe cineva să se despartă prin divorț.

Cuvinte derivate

• divorțat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online