română

Etimologie

Din latină doga.

Pronunție

  • AFI: /'do̯a.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
doagă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ doagă doage
Articulat doaga doagele
Genitiv-Dativ doagei doagelor
Vocativ doagă doagelor
  1. fiecare dintre bucățile de lemn (puțin încovoiate) care formează corpul unor vase strânse în cercuri.
  2. (fig.) fire, mentalitate (ciudată, sucită).

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-i lipsi cuiva o doagă sau a fi (cam) într-o doagă = a fi trăsnit, nebun; a avea comportări anormale
  • A ajunge (sau a veni, a cădea) în doaga cuiva = a ajunge să se identifice (în sens rău) cu cineva în felul de a fi, de a gândi


Traduceri

Anagrame

Referințe