dol

română

Etimologie

Din franceză dol < latină dolus.

Pronunție

• AFI: /dol/

Substantiv

Declinarea substantivului dol
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dol	doluri
Articulat	dolul	dolurile
Genitiv-Dativ	dolului	dolurilor
Vocativ	dolule	dolurilor

1. (jur.) acțiune făcută cu rea-credință, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online