domicilia

română

Etimologie

Din franceză domicilier.

Pronunție

• AFI: /do.mi.ʧi.li'a/

Verb

Conjugarea verbului domicilia
Infinitiv	a domicilia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	domiciliez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să domicilieze
Participiu	domiciliat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a-și avea domiciliul undeva; a locui.

Cuvinte derivate

• domiciliere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online