doniță

română

Din sârbocroată dojnica.

Declinarea substantivului doniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	doniță	doniți
Articulat	donița	donițile
Genitiv-Dativ	doniții	doniților
Vocativ	doniță	doniților

vas făcut din doage de lemn, cu toartă (și capac), cu care se cară și în care se ține apa; cofă, botă.
găleată de lemn (largă în partea de sus) în care se mulg vacile sau oile; șiștar.
conținutul unei donițe.