dorobănțime

română

Etimologie

Din dorobanț + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /do.ro.bən'ʦi.me/

Substantiv

Declinarea substantivului dorobănțime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dorobănțime	invariabil
Articulat	dorobănțimea	invariabil
Genitiv-Dativ	dorobănțimii	invariabil
Vocativ	dorobănțime	invariabil

1. (înv.) mulțime de dorobanți; totalitatea dorobanților.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online