română

Etimologie

Din dospitor.

Pronunție

  • AFI: /dos.pi'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dospitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dospitoare dospitoare
Articulat dospitoarea dospitoarele
Genitiv-Dativ dospitoarei dospitoarelor
Vocativ dospitoareo dospitoarelor
  1. poliță pe care se așază cașul ca să dospească.


Traduceri

Referințe