drăcoaică

română

Etimologie

Din drac + sufixul -oaică.

Pronunție

• AFI: /drəˈko̯aj.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului drăcoaică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	drăcoaică	drăcoaice
Articulat	drăcoaica	drăcoaicele
Genitiv-Dativ	drăcoaicei	drăcoaicelor
Vocativ	drăcoaică	drăcoaicelor

1. ființă imaginară de sex feminin, considerată (ca și dracul) drept întruchipare a spiritului rău.
2. (fig.) femeie sau fată rea, plină de păcate, crudă; (în special) fată sau femeie tânără, vioaie, isteață, ispititoare, care se ține de pozne; diavoliță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online