dricka
(svenska)
Etimologie
Din suedeză veche drikka, care provine din limba nordică veche drekka < proto-germanică *drinkaną („a bea”).
Înrudit cu daneză drikke, engleză drink, faroeză drekka, germană trinken, limba gotică *𐌳𐍂𐌹𐌲𐌺𐌰𐌽 (*drigkan), islandeză drekka, neerlandeză drinken, norvegiană (bokmål) drikke și norvegiană (nynorsk) drikke, drikka.
Pronunție
Verb
| Conjugarea verbului dricka | ||
| Activ | Pasiv | |
| Infinitiv | dricka | drickas |
| Prezent | dricker | dricks (drickes) |
| Perfect | drack | dracks |
| Supin | druckit | druckits |
| Imperativ | drick | |
| Participiu | ||
| Prezent | drickande, drickandes | |
| Perfect | ||
Sinonime
Cuvinte derivate
- drickbar
- drickbarhet
- drickfärdig
- dricksfontän
- dricksglas
- drickning
- drickoffer
- dricks
- drickspengar
- drickspenningsystem, drickspenningssystem
- dricksvatten
- dricksvattenfontän
Etimologie
Deverbal din (att) dricka („a bea”).
Pronunție
- AFI: /²drɪkːa/
Substantiv
| Declinarea substantivului dricka | ||||
| c. și n. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | dricka | drickan/drickat | drickor | drickorna |
| Genitiv | drickas | drickans/drickats | drickors | drickornas |
- (alim.) băutură nealcoolică, suc
- Vill du ha en dricka?
- (fam.; substantiv colectiv) băutură; (p.ext.) băutură alcoolică
- Har du fixat dricka?
- (fam.; substantiv colectiv, forma hotărâtă) în marea, în apă
- falla i drickat
Sinonime
- 1: (alim.) läsk