dușumea
Etimologie
Din turcă döșeme.
Pronunție
- AFI: /du.ʃuˈme̯a/
Substantiv
Declinarea substantivului dușumea | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | dușumea | dușumele |
Articulat | dușumeaua | dușumelele |
Genitiv-Dativ | dușumelei | dușumelelor |
Vocativ | dușumea | dușumelelor |
- pardoseală de scânduri (a unei încăperi).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online