duducuță

română

Etimologie

Din duducă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /du.du'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului duducuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	duducuță	duducuțe
Articulat	duducuța	duducuțele
Genitiv-Dativ	duducuței	duducuțelor
Vocativ	duducuță	duducuțelor

1. (reg.) diminutiv al lui duducă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online