duduiță

română

Etimologie

Din duduie + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /du.duˈi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului duduiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	duduiță	duduițe
Articulat	duduița	duduițele
Genitiv-Dativ	duduiței	duduițelor
Vocativ	duduiță	duduițelor

1. diminutiv al lui duduie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online