dulău

română

Etimologie

Probabil din poloneză dolow, din slavă (veche) *loviti („a vâna”) (Cihac, II, 104).

După Șeineanu, Rom., XXX, 549, din maghiară dullő, soluție care pare dificilă sub aspect fonetic.

Pronunție

• AFI: /duˈləw/

Substantiv

Declinarea substantivului dulău
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dulău	dulăi
Articulat	dulăul	dulăii
Genitiv-Dativ	dulăului	dulăilor
Vocativ	dulăule	dulăilor

1. câine mare (și lățos); zăvod.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online