dunăre

română

Etimologie

Din nume propriu Dunăre.

Pronunție

• AFI: /ˈdu.nə.re/

Substantiv

Declinarea substantivului dunăre
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dunăre	invariabil
Articulat	dunărea	invariabil
Genitiv-Dativ	dunării	invariabil
Vocativ	dunăre	invariabil

1. (pop.) apă mare; cantitate mare de apă.

Expresii

• A crește dunăre = a crește peste măsură
• Dunăre de mânios sau mânios dunăre = foarte mânios sau supărat
• A se face dunăre (turbată) = a se mânia foarte tare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• drenau
• readun

Referințe

• DEX '98 via DEX online