duplex
română
Etimologie
Din franceză duplex.
Pronunție
- AFI: /'du.pleks/
Substantiv
| Declinarea substantivului duplex | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | duplex | duplexuri |
| Articulat | duplexul | duplexurile |
| Genitiv-Dativ | duplexului | duplexurilor |
| Vocativ | duplexule | duplexurilor |
- procedeu sau (concr.) aparat care permite comunicarea simultană bilaterală între două posturi telegrafice sau telefonice.
- procedeu de reproducere în două culori a unor ilustrații monocrome (prin contrast).
- hârtie sau carton fabricate prin lipirea a două straturi.
- apartament construit pe două nivele.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online