edicul
română
Etimologie
Din franceză édicule < latină aediculum.
Pronunție
- AFI: /e'di.kul/
Substantiv
Declinarea substantivului edicul | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | edicul | edicule |
Articulat | ediculul | ediculele |
Genitiv-Dativ | ediculului | ediculelor |
Vocativ | ediculule | ediculelor |
- construcție mică și ușoară ridicată într-un loc public.
- construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă.
- tabernacul într-un templu roman.
- nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online