română

Etimologie

Din franceză édicule < latină aediculum.

Pronunție

  • AFI: /e'di.kul/


Substantiv


Declinarea substantivului
edicul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ edicul edicule
Articulat ediculul ediculele
Genitiv-Dativ ediculului ediculelor
Vocativ ediculule ediculelor
  1. construcție mică și ușoară ridicată într-un loc public.
  2. construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă.
  3. tabernacul într-un templu roman.
  4. nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne.


Traduceri

Referințe