efracție

română

Variante

• efracțiune

Etimologie

Din franceză effraction.

Pronunție

• AFI: /e'frak.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului efracție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	efracție	efracții
Articulat	efracția	efracțiile
Genitiv-Dativ	efracției	efracțiilor
Vocativ	efracție	efracțiilor

1. spargere a zidurilor, forțare a încuietorilor sau a oricărui dispozitiv de închidere, ca mijloc pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ferecați
• freatice
• frecatei
• refaceți
• refecați

Referințe

• DEX '98 via DEX online