electrotehnică
română
Etimologie
Din electrotehnic.
Pronunție
- AFI: /e.lek.tro'teh.ni.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului electrotehnică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | electrotehnică | invariabil |
| Articulat | electrotehnica | invariabil |
| Genitiv-Dativ | electrotehnicii | invariabil |
| Vocativ | electrotehnică | invariabil |
- ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicării lor în tehnică.
- ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online