emascula

română

Etimologie

Din franceză émasculer.

Pronunție

• AFI: /e.mas.ku'la/

Verb

Conjugarea verbului emascula
Infinitiv	a emascula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	emasculez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să emasculeze
Participiu	emasculat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a castra.
2. (v.tranz. și refl.) a face sau a deveni impotent.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• sucăleam

Referințe

• DEX '98 via DEX online