embaticară

română

Etimologie

Din embaticar.

Pronunție

• AFI: /em.ba.ti'ka.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului embaticară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	embaticară	embaticare
Articulat	embaticara	embaticarele
Genitiv-Dativ	embaticarei	embaticarelor
Vocativ	embaticaro	embaticarelor

1. (în trecut) persoană care arenda o proprietate cu embatic; titulara dreptului de embatic.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ambarcație

Referințe

• DEX '98 via DEX online