ensamhet
(svenska)
Etimologie
Din ensam („singur”) + -het. Înrudit cu daneză ensomhed, germană Einsamkeit și neerlandeză eenzaamheid.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului ensamhet | ||||
c. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | ensamhet | ensamheten | invariabil | invariabil |
Genitiv | ensamhets | ensamhetens | invariabil | invariabil |
- singurătate, solitudine
- Ensamhet kan vara både fridfullt och fruktansvärt.