epiciclu

română

Etimologie

Din franceză épicycle.

Pronunție

• AFI: /e.pi'ʧi.klu/

Substantiv

Declinarea substantivului epiciclu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	epiciclu	epicicluri
Articulat	epiciclul	epiciclurile
Genitiv-Dativ	epiciclului	epiciclurilor
Vocativ	epiciclule	epiciclurilor

1. care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cipicule

Referințe

• DEX '98 via DEX online