eponim

română

Etimologie

Din franceză éponyme.

Pronunție

• AFI: /e.po'nim/

Substantiv

Declinarea substantivului eponim
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	eponim	eponimi
Articulat	eponimul	eponimii
Genitiv-Dativ	eponimului	eponimilor
Vocativ	eponimule	eponimilor

1. magistrat care, în antichitate, dădea numele său anului.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului eponim
	Singular	Plural
Masculin	eponim	eponimi
Feminin	eponimă	eponime
Neutru	eponim	eponime

1. care dă numele său unui oraș, unei regiuni etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pomeni

Referințe

• DEX '98 via DEX online