evidenția

română

Etimologie

Din evidență.

Pronunție

• AFI: /e.vi.den.ʦi'a/

Verb

Conjugarea verbului evidenția
Infinitiv	a evidenția
Indicativ prezent pers. 1 sg.	evidențiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să evidențieze
Participiu	evidențiat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) a ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca.
2. (v.tranz.) a recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva.

Cuvinte derivate

• evidențiat
• evidențiere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• devinație

Referințe

• DEX '98 via DEX online