română

Etimologie

Din latină excommunicare, franceză excommunier.

Pronunție

  • AFI: /eks.ko.mu.ni'ka/


Verb


Conjugarea verbului
excomunica
Infinitiv a excomunica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
excomunic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să excomunice
Participiu excomunicat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe