excomunicare
română
Etimologie
Din a excomunica.
Pronunție
- AFI: /eks.ko.mu.ni'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului excomunicare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | excomunicare | excomunicări |
| Articulat | excomunicarea | excomunicările |
| Genitiv-Dativ | excomunicării | excomunicărilor |
| Vocativ | excomunicare | excomunicărilor |
- acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă creștină, mozaică etc. pentru abateri de la canoane sau dogme.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online