excoria

română

Etimologie

Din franceză excorier < latină excoriare.

Pronunție

• AFI: /eks.ko.ri'a/

Verb

Conjugarea verbului (se) excoria
Infinitiv	a (se) excoria
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) excorieze
Participiu	excoriat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) (despre piele) a (se) jupui ușor.

Cuvinte derivate

• excoriere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online