română

Variante

Etimologie

Din franceză excursion < latină excursio, excursionis.

Pronunție

  • (silabație după criteriul fonetic) AFI: /eks'kur.si.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
excursie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ excursie excursii
Articulat excursia excursiile
Genitiv-Dativ excursiei excursiilor
Vocativ excursie excursiilor
  1. plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc.


Traduceri

Referințe