română

Etimologie

Din franceză exigence < latină exigentia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
exigență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ exigență exigențe
Articulat exigența exigențele
Genitiv-Dativ exigenței exigențelor
Vocativ exigență exigențelor
  1. faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (și de la sine însuși); pretenție, cerință, exiguitate.
  2. nevoie, trebuință, necesitate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe