română

Etimologie

Din franceză explicite < latină explicitus.

Pronunție

  • AFI: /eks.pli'ʧit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
explicit
Singular Plural
Masculin explicit expliciți
Feminin explicită explicite
Neutru explicit explicite
  1. (adesea adverbial) care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar.
  2. (despre o funcție matematică) care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabile independente.


Traduceri

Referințe