explorator
română
Etimologie
Din franceză explorateur < latină explorator, exploratoris.
Pronunție
- AFI: /eks.plo.ra'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului explorator | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | explorator | exploratori |
| Articulat | exploratorul | exploratorii |
| Genitiv-Dativ | exploratorului | exploratorilor |
| Vocativ | exploratorule | exploratorilor |
- persoană care explorează.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online