expuncțiune
română
Etimologie
Din latină expunctio, expunctionis, franceză exponction.
Pronunție
- AFI: /eks.punk.ʦi'u.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului expuncțiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | expuncțiune | expuncțiuni |
| Articulat | expuncțiunea | expuncțiunile |
| Genitiv-Dativ | expuncțiunii | expuncțiunilor |
| Vocativ | expuncțiune | expuncțiunilor |
- terminare, încheiere.
- marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online