expuncțiune

română

Etimologie

Din latină expunctio, expunctionis, franceză exponction.

Pronunție

• AFI: /eks.punk.ʦi'u.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului expuncțiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	expuncțiune	expuncțiuni
Articulat	expuncțiunea	expuncțiunile
Genitiv-Dativ	expuncțiunii	expuncțiunilor
Vocativ	expuncțiune	expuncțiunilor

1. terminare, încheiere.
2. marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online