română

Etimologie

Din extern.

Pronunție

  • AFI: /eks'ter.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
externă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ externă externe
Articulat externa externele
Genitiv-Dativ externei externelor
Vocativ externo externelor
  1. elevă, ucenică care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria.
  2. studentă în medicină care, în urma unui examen, este admisăfacă practică în spital.


Traduceri

Referințe