fâță

română

Etimologie

Din a fâțâi (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /ˈfɨ.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului fâță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fâță	fâțe
Articulat	fâța	fâțele
Genitiv-Dativ	fâței	fâțelor
Vocativ	fâță	fâțelor

1. (reg.) nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede).
2. (fam.) femeie care se fâțâie.

Cuvinte derivate

• fâțișoară

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• afta

Referințe

• DEX '98 via DEX online