fărâmița
română
Etimologie
Din fărâmiță.
Pronunție
- AFI: /fə.rɨ.mi'ʦa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) fărâmița | |
| Infinitiv | a (se) fărâmița |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) fărâmițez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) fărâmițeze |
| Participiu | fărâmițat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online