fabula

română

Etimologie

Din franceză fabuler.

Pronunție

• AFI: /fa.bu'la/

Verb

Conjugarea verbului fabula
Infinitiv	a fabula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	fabulez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fabuleze
Participiu	fabulat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; (p.ext.) a minți.

Cuvinte derivate

• fabulare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online