falangă
română
Etimologie
Din franceză phalange.
Pronunție
- AFI: /fa'lan.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului falangă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | falangă | falange |
| Articulat | falanga | falangele |
| Genitiv-Dativ | falangei | falangelor |
| Vocativ | falangă | falangelor |
- fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcătuiesc scheletul degetelor.
- (în Grecia antică) formație de infanteriști înarmați cu lănci, dispuși în rânduri compacte și având centrul și una dintre aripi mai întărite.
- (fig.) grup compact și omogen de oameni care luptă împreună pentru același scop.
- grupare politică paramilitară de tip fascist din Spania.
- (în doctrina socială utopică a lui fourier) unitate social-economică de bază formată din 1500-2000 de oameni cu pregătiri diverse.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din neogreacă φαλανγασ (fálangas).
Pronunție
- AFI: /fa'lan.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului falangă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | falangă | falange |
| Articulat | falanga | falangele |
| Genitiv-Dativ | falangei | falangelor |
| Vocativ | falangă | falangelor |
- un fel de sul de lemn de care se legau, în regimul feudal, picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi; (p.ext.) bătaie la tălpi aplicată acestor condamnați.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online