farfara
română
Etimologie
Din turcă farfara.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului farfara | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | farfara | farfarale |
| Articulat | farfaraua | farfaralele |
| Genitiv-Dativ | farfaralei | farfaralelor |
| Vocativ | farfara | farfaralelor |
- (fam. și peior.) flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo-colo, care deformează conținutul spuselor cuiva și le transmite astfel altora.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online