engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din engleza medie favour, franceza veche favor < latină favor.

Pronunție

  • AFI: /'feɪvə(ɹ)/


Substantiv

favour, pl. favours

  1. favoare; (p. ext.) bunăvoință
    Can you do me a favour and drop these letters in the post box?

Antonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Verb


Conjugarea verbului
to favour
Infinitiv to favour
Prezent simplu
pers. 3 sg.
favours
Trecut simplu favoured
Participiu trecut favoured
Participiu prezent favouring
  1. a favoriza, a fi de partea (cuiva)
  2. a acorda o favoare; a sprijini, a susține (pe cineva)

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe